Diferenta dintre conjunctiile da / weil:

Diferenta dintre conjunctiile da / weil:

La intrebuintarea conjunctiilor cauzale „da” si „weil” in vorbirea curenta exista unele mici deosebiri:
Conjunctia „da“ se intrebuinteaza de obicei atunci cand ceea ce se afirma in propozitia secundara este deja cunoscut.
Intr-un astfel de caz propozitia secundara sta de obicei in fata propozitiei principale
Es ist kurz vor Mittag, und da heute Sonnabend ist, mache ich Schluss =
astazi este sambata si deoarece (pt. ca) azi este sambata, incetez cu munca (gata, azi nu mai lucrez mai departe).
Da Fiechtner schon bald von Verlobung und Hochzeit sprach, hatte Maria … keine Bedenken, dem Deutschen in seine Heimat zu folgen =
Deoarece Fiechtner (nume de familie) incepuse sa vorbeasca imediat despre logodna si casatorie.. Maria nu a avut retineri sa-l urmeze pe neamt in tara lui.

Prin folosire de cuvinte cum ar fi de ex. „wie schon gesagt” (dupa cum s-a spus deja) sau „wie bereits bemerkt” (dupa cum s-a remarcat / evidentiat / observat deja) se poate intari impresia ca ceea ce se afirma in propozitia secundara este /era deja cunoscut!
Dar si in cazurile in care propozitia principala este introdusa cu „so”, se foloseste „da”.
Da du einmal angefangen hast davon zu sprechen, so kann ich dir auch alles berichten = Deoarece tu deja ai inceput sa vorbesti despre asta, atunci iti pot povesti totul.
Conjunctia „weil” are o gama mult mai mare de intrebuintare.
Ea se foloseste si atunci cand continutul informativ al propozitiei secundare este important si el contine informatii noi.
Cand se intrebuinteaza conjunctia „weil” propozitia secundara sta f. des dupa propozitia principala.

Exemple:
Ich werde nochmals anrufen, weil er sich nicht gemeldet hat = eu trebuie sa sun inca o data pt. ca el nu s-a anuntat.
Ich konnte nicht kommen, weil ja gestern meine Prüfung war = ieri nu am putut veni pt. ca ieri am avut examen.
Geh jetzt bitte, weil ich sonst böse werde = acum te rog sa pleci pt. ca altfel (incep sa) ma supar.

Cand in propozitia principala prin folosirea unor cuvinte cum ar fi drum, deshalb, deswegen, besonders, se atrage atentia asupra importantei, atunci se poate folosi numai conjunctia „weil“:
… wenn man bedenkt, dass er das Französische schon deshalb beherrschen musste, weil er das Werk Marcel Prousts im Urtext lesen wollte =
…..cand te gandesti ca el a trebuit sa posede limba franceza si de aceea pentru ca el a vrut sa citeasca opera lui Marcel Proust in original.

Si la o intrebare DIRECTA cu „warum?“ se raspunde intotdeauna cu „weil“ si NU cu „da“.
Warum hat sie nicht wenigstens die Rechnung bezahlt? Weil sie kein Geld mehr hat =
Si de ce ea nu a platit macar factura? Pt. ca ea nu mai are bani.


DIFERENTA DINTRE *SPRECHEN* SI *REDEN

*** DIFERENTA DINTRE *SPRECHEN* SI *REDEN* ****

Am fost intrebat in ce consta diferenta de sens intre verbul „sprechen” si verbul „reden”.
Acest lucru nu este chiar asa de usor de explicat avand in vedere doua lucruri:
a) In limba romana nu avem o raportare de sens 1:1 adica doua cuvinte distincte unul pentru “sprechen” si altul pt. “reden” ca in limba germana.
b) Ca sa fie totul – aparent – si mai incurcat, va pot spune ca in multe situatii (dar nu in toate) „sprechen“ si „reden“ sunt sinonime.

*** „sprechen” *** – in sensul de baza – inseamna capacitatea omului de a articula sunete in asa fel incat din acestea sa ia nastere cuvinte si limba vorbita.
Ca atare, *** sensul de baza *** al verbului „sprechen” este – mai mult sau mai putin – exercitarea fizica a actului vorbirii.
Jemand kann nicht sprechen, jemand spricht schnell oder laut, jemand spricht gut Deutsch usw. =
Cineva nu poate vorbi, cineva vorbeste repede sau tare, cineva vorbeste bine germana s.a.m.d.

Ca atare, daca ne limitam NUMAI la sensul de baza al verbului „sprechen” vorbim de o insusire psihofizica cum a fi „a vedea” a „merge”.
Hai sa ne gandim la ce inseamna SUBSTANTIVUL
die Sprache” = insusirea pe care o are cineva ca sa poata vorbi o anumita limba.
Si ce inseamna “die Rede”? = o *comunicare* exprimata / facuta VERBAL – de catre cineva – intr-o anumita limba.
Si inca ceva:
Un baby invata mai intai sa vorbeasca (in germana “sprechen”) deci el invata mai intai sa articuleze cuvinte cum ar fi “Papa” sau “Mama”.
Mult mai tarziu va invata el sa comunice o dorinta, o cerinta etc. prin propozitii verbale (in germana “reden“).

Sprechen” este actul formal al insusirii de a vorbi. “Un purtator de cuvant al Guvernului” este un “Regierungssprecher”.
El anunta verbal, formal niste continuturi ce sunt trecute intr-un text ce i s-a dat ca el sa-l comunice verbal la o conferinta de presa, la televiziune etc.
Si mai elocventa devine diferenta semantica / diferenta de sens intre “sprechen” si “reden” in exemplul cu papagalul!!!!
Despre papagalii ce au invatat sa imite si sa articuleze niste cuvinte din vorbirea umana, putem spune ca ei “vorbesc” (in germana “sprechen”) dar NU putem afirma despre ei ca ei se pot intretine verbal cu noi (in germana “reden”) deoarece lor nu le este cunoscut si nici nu pot pricepe sensul cuvintelor pe care ei le imita.

*** reden *** se refera – in sensul de baza – la actul social exercitat de insusirea de a vorbi:
Man redet mit oder zu jemandem und über etwas, um Information auszutauschen, Beziehungen zu pflegen, Macht auszuüben usw. „Reden“ ist eine Handlung im sozialen Kontext =
„Se vorbeste CU cineva sau ne adresam (vorbind) cuiva sau vorbim despre ceva, in vederea schimbului unor informatii pentru a intretine niste legaturi personale cu cineva, pt. a exercita „putere” (la figurat) etc.. „Reden“ este o activitate intr-un context social.

Si acum sa dam unele exemple la ceea ce spuneam mai sus:
**** „sprechen“ ***
Jürgen spricht Deutsch = Jürgen vorbeste limba germana.
Propozitia „Jürgen vorbeste limba germana” imi spune ca Jürgen poate vorbi limba germana dar ea NU spune nimic despre faptul daca Jürgen poate spune / vorbi in germana ceva cu sens (pe inteles).
Alte exemplu:
Er ist ein ganz hervorragender „Sprecher“ = El este un „vorbitor” innascut (in traducere libera).
Dar atentie!
Sa presupunem acum ca in propozitia de mai sus prin „vorbitor” (in acest exemplu concret) noi am intelege un actor si un „vorbitor“ ce realizeaza o dublare si o sincronizare sonora a filmelor straine in limba sa materna, folosindu-se de vocea sa antrenata profesional.
Un astfel de “vorbitor” poate vorbi in limba in care dubleaza si sincronizeaza filmul extrem de clar si de corect. De acord.
Dar el NU este responsabil pt. ceea ce reda prin vocea sa (de continut). In acest exemplu, vorbim de „sprechen” NU de „reden”.
Alt exemplu:
Thomas und Jürgen sprechen miteinander = Thomas si Jürgen vorbesc unul cu altul.
In realitate insa s-ar putea intampla ca Thomas si Jürgen sa nu aiba momentan timp..„de a sta la discutii” ci doar de a spune 2-3 propozitii.
„Sprechen“ – in exemplul de mai sus – ne spune doar ca momentan ei „vorbesc“.
Tot asa de bine s-ar putea ca ei, in timp ce vorbesc, ei sa faca altceva unul sa taie cartofi si altul sa curete peste.

„reden“
Exemple:

Jürgen redet mit seinem Sohn = Jürgen vorbeste cu fiul sau. (dar in sensul ca Jürgen poarta o discutie cu fiul sau. Jürgen are sa-i spuna ceva fiului sau. Momentan, ocupatia principala a lui Jürgen este de a comunica prin vorba / dialog cu fiul sau).
Barack Obama ist ein ganz hervorragender Redner = Barack Obama este un „vorbitor“ exceptional.
In gluma spus, va mai aduceti aminte de exemplul de mai sus cu cineva care este „vorbitor“?

Ei bine si in prima propozite de mai sus am tradus tot cu „vorbitor“ dar in cu totul alta acceptie si in cu totul alt context (acela de un profesionist ce dubla si sincroniza cu vocea sa filme straine).
Numai ca exemplu (acesta NU este un comentariu politic) putem spune in propozitia de cu Barack Obama a putut sa-si exercite bine „profesia“, „functia“ sa pt. ca el a reusit sa exprime clar, pe inteles si convingator, continuturi si teme uneori f. complexe.
Astea sunt sau ar trebui sa fie calitatile de baza ale unui bun „vorbitor” al unui om politic important.

Desigur ca este important sa posedam calitatea de a ne exprima in vorbire print-o pronuntie adecvata si un ton potrivit clar, deci sa avem un „grai” clar („sprechen”).
Dar si mai important este ca vorbitorul care se adreseaza altcuiva sa poata folosi notiuni clare, precise si sa poata explica bine si convingator continutul unei teme („reden”).
Thomas und Jürgen reden miteinander = Thomas si Jürgen „vorbesc“ unul cu altul.
In sensul ca mai inainte ei se certasera si acum vorbesc unul cu altul, comunica unul cu altul ca ei sa ajunga la o intelegere.
ACUM NOI AM INTELES DIFERENTA DE SENS.
Dar sa nu cadem in extrema cealalta (!!!!) si sa avem acum IMPRESIA GRESITA ca „sprechen“ si „reden“ nu ar putea fi sa fie sinonime. Si inca cum pot fi SI sinonime!
UNDE SI CAND „sprechen” si „reden” sunt sinonime asta o sa ne dam singuri seama vorbind cat mai frecvent limba germana.
Mult mai important a fost insa ca Dvs. sa constientizati ca intre „reden” si „sprechen” POT fi si deosebiri de sens si in ce consta aceste deosebiri de sens.
Un caz in care „reden“ si „sprechen“ sunt sinonime “Er redete/sprach nur Unsinn.“ = „El a vorbit numai prostii“.

Adjectivele in limba germana

Ca si in limba romana adjectivul se acorda cu substantivul in functie de gen, numar sau caz. In limba germana adjectivul se pozitioneaza in fata substantivului, adica spunem rosul trandafir, marele borcan, etc. Asa cum se vede mai jos avem formele acuzativ si dativ [ den ], dativ [ dem ] sau genitiv [ des ]. Avem o situatie separata cand avem adjective precedate de articolul nehotarat o, un [ ein, eine ] sau pronumele posesiv [ mein, dein, sein sau ihr ].

Adjectivele in limba germana

Unele adjective care exprima culori si care sunt imprumutate din alte limbi, nu se declina (rosa, indigo, lila, beige, orange).

Pentru a invata mai usor limba germana trebuie sa aveti regulile in cap, apoi prin analogie si logica totul devine usor. Incercati sa retineti cat mai multe exemple, va fi mai usor sa invatati rapid limba germana. Gasiti pe site-ul nostru exemplele legate de subiectul care va intereseaza si rezolvati exercitiile distribuite de noi pe FaceBook.

Cazurile in limba germana: Nominativ –  raspunde la intrebarile “wer? / cine?” la persoane si “was? / ce?” la lucruri. Acuzativ – raspunde la intrebarile wen? /pe cine?” pentru persoane si “was? / (pe) ce ? pentru lucruri. Pentru cazul Dativ avem intrabarea “wem? / cui?”.  In sfarsit pentru cazul Genitiv se pune intrebarea “wessen? / a cui?”.

Pronumele in limba germana

Aa cum am invatat in lectia anterioara despre declinari, pronumele posesiv este folosit atunci cand nu vrem sa folosim numele unei persoane si il inlocuim cu prenumele al meu, al tau, etc. Asta ca sa va aduceti aminte din limba roamana si sa faceti analogia cu limba germana. Evident ca avem forme distincte ale pronumelui in functie de gen, numar sau caz. Pentru a incata corect limba germana trebuie sa stim sa facem acordul pronumelui, altfel nu vom fi intelesi exact cand discutam in lumea reala!

Pronumele in limba germana

Iata mai jos cateva exemple despre cum folosim pronumele in limba germana, pentru ca sa invatati si voi sa-l folositi corect. Vom vedea ca la acuzativ avem o forma, la dativ pronumele are o alta forma si la genitiv evident o forma diferita.

Meiner Meinung nach, das ist eine gute Idee. (Dupa parerea mea, aceasta e o idee buna.)

Ich hatte das beste Jahr meines Lebens. (Am avut cel mai frumos an din viata mea.)

Der rote Bleistift ist meines/mein’s. (Creionul rosu este al meu.)

Observam in exemplul de mai sus am acordat pronumele de fiecare data: parerea mea = Meiner Meinung, viata mea = meines Lebens si creionul este al meu = Bleistift ist meines. Spor la invatat in continuare, vedeti si alte lectii de pe site-ul nostru! 

Pronumele in limba germana

Pronumele in limba germana

Verbele la viitor in limba germana

Daca avem deja cunostinte de vocabular este cazul sa trecem la folosirea verbelor la mai multe timpuri, azi vom invata viitorul. In limba germana viitorul verbelor are doua forme – viitorul prezent si viitorul anterior ( traducere mot-a-mot ) – das Futur.  Verdeti in poza de mai jos ca aceasta forma de viitor se formeaza destul de simplu, folosind verbul auxiliar Werden si infinitivul verbului pe care dorim sa-l exprimam la viitor. Aveti prezentat mai jos cum veti conjura la toate persoanele verbul a face.

Viitorul prezent mai poate fi exprimat si cu ajutorul prezentului, in acest caz se cere folosirea adverbelor de timp ca : morgen = maine, übermorgen = poimaine, nächste = urmatorul etc.
Ex.: Morgen lese ich das Buch. = Maine citesc (cu sensul de voi citi) cartea.

Iata deci ca am reusit sa invatam repede cum ne putem exprima in limba germana la viitor, folosind fie prezentul fie verbul werden tot la prezent si infinitivul verbelor.  In lectia viitoare vom prezenta cum formam viitorul in cazul viitorului anterior, care se foloseste mult mai rar, ca in exemplul de mai jos:

Ex.: Meine Freundin wird gestern ins Gebirge gefahren sein. = Prietena mea va fi plecat ieri la munte.